Se construiesc, nu se programează
O automatizare are un declanșator, condiții și acțiuni, compuse într-un constructor vizual. Se creează de la zero sau pornind dintr-o rețetă din galeria de șabloane.
Istoricul rulărilor arată pasul, nu doar rezultatul
Fiecare rulare se poate desfășura pe pași, cu cronologia lor. Când ceva nu s-a întâmplat, vezi exact la ce pas s-a oprit și de ce.
Asta e diferența dintre o automatizare pe care o poți depana și una în care trebuie să ai încredere. Un „a eșuat" fără pași înseamnă că data viitoare o dezactivezi în loc să o repari.
Ce declanșează, e ce se întâmplă în sistem
Fiindcă automatizările rulează peste aceleași date ca restul aplicației, un declanșator poate fi o factură emisă, o plată încasată, un contract care se apropie de scadență sau un stoc sub prag. Nu ai nevoie de un serviciu de integrare între două produse care nu se cunosc.
Ce e important de știut
Automatizările se acumulează. După un an ai zece reguli, iar întrebarea nu mai e „ce fac?", ci „care dintre ele a făcut asta?". De aceea istoricul pe pași contează mai mult decât constructorul: constructorul se folosește o dată, istoricul de fiecare dată când ceva nu iese cum trebuie.